Respectul de sine

Respectul de sine - sistemul imunitar al conştiinţei

Turbulenţele vremurilor noastre necesită un sine puternic, având un simţ clar al identităţii, al competenţei şi valorii. Destrămarea consensului cultural, absenţa modelelor de valoare, puţinele lucruri din viaţa publică susceptibile de a inspira devotament, rapiditatea aiuritoare a schimbărilor, devenită o caracteristică a vieţii noastre, sunt tot atâtea motive pentru care astăzi a devenit primejdios să nu ştim cine suntem sau să nu avem încredere în noi înşine.Stabilitatea pe care n-o putem găsi în lumea din jur trebuie s-o creăm în interiorul fiecărei persoane. Să infrunţi viaţa cu un respect de sine scăzut reprezintă un dezavantaj serios. Aceste consideraţii fac parte din însăşi motivaţia acestei lucrări.

Trebuie, deci , să răspundem la patru întrebări:

1)      Ce este respectul de sine?

2)      De ce este important respectul de sine?

3)      Ce putem face pentru a ne spori nivelul respectului de sine?

4)  Ce rol joacă ceilalţi în influenţarea respectului de sine?

            Respectul de sine se modelează atât prin factori interni  cât şi prin factori externi. Vom numi       “factori interni” acei factori care se află în interiorul individului sau sunt generaţi de acesta- idei, credinţe, practici, comportamente. “Factorii externi” sunt factorii de mediu: mesaje transmise verbal sau nonverbal, experienţe evocate de părinţi, profesori sau alte persoane relevante, diferite organizaţii şi cultura. Respectul de sine trebuie analizat atât dinspre interior, cât şi dinspre exterior, pentru a răspunde la întrebarea: Care este contribuţia individului la propriul respect de sine şi care este contribuţia celorlalţi?

Tentativă de definire

            Vom înţelege prin respectul de sine, asemeni lui Nathaniel Branden, “mai mult decât simţul înnăscut al propriei valori, care se presupune că este dreptul nostru prin naştere- acea scânteie pe care psihoterapeuţii şi dascălii caută să-l aprindă în cei care lucrează. Acea scânteie nu-i decât anticamera respectului de sine”.

            Respectul de sine , deplin conştientizat, este starea în care noi suntem adaptaţi vieţii şi cerinţelor ei. Mai precis, respectul de sine este:

1.      încrederea în capacitatea noastră de a gândi, de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieţii;

2.      încrederea îndreptul nostru de a avea succes şi de a fi fericiţi, sentimentul că merităm, că suntem

demni, că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm nevoile şi dorinţele, să ne îndeplinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre. Respectul de sine nu este un dar pe care noi nu trebuie să-l pretindem. Dimpotrivă, dobândirea în timp a respectului de sine reprezintă o reuşită.

Modelul de bază

            A avea încredere în propria-ţi minte şi a şti că meriţi să fii fericit reprezintă esenţa respectului de sine. Puterea acestei convingeri constă în faptul că ea este mult mai mult decât un raţionament sau un sentiment; este un factor motivaţional care influenţează comportamentul. La rândul său, el este direct influenţat de felul în care acţionăm. Raportul de cauzalitatate este reciproc; există o buclă de reacţie între acţiunile noastre în lume şi respectul de sine. Nivelul respectului de sine influenţează modul în care acţionăm, iar modul în care acţionăm influenţează nivelul respectului de sine.    

            A spune că respectul de sine este o nevoie însemnă totodată că el:

·         aduce o contribuţie esenţială la procesul vieţii;

·         este indispensabil pentru o dezvoltare normală sănătoasă;

·         are importanţă pentru supravieţuire.

Când respectul de sine este scăzut, rezistenţa noastră în faţa adversităţilor vieţii este diminuată. Ne  

năruim în faţa vicisitudinilor pe care un simţ mai robust al sinelui le-ar putea birui. Ne plecăm în faţa sentimentului tragic al existenţei şi în faţa celor de neputinţă. Tindem să ne lăsăm pradă mai degrabă dorinţei de a evita durerea decât celei de a resimţi bucuria. Elementele negative ale vieţii exercită o mare putere asupra noastră decât cele pozitive. Dacă nu credem în noi înşine-nici în eficienţa şi nici în valoarea noastră-universul devine un loc înspăimântător.

Cum arată respectul de sine?

            Există câteva modalităţi simple şi directe prin care respectul de sine se manifestă la noi înşine şi la ceilalţi.Nici una dintre aceste manifestări, luată separat, nu este o garanţie, dar când sunt toate prezente respectul de sine se manifestă cu certitudine.

·         Respectul de sine se exprimă prin felul în care vorbeşte şi se mişcă o persoană, reflectând bucuria de a trăi.

·         Se exprimă prin uşurinţa de a vorbi despre realizări sau lipsuri cu simplitate şi onestitate, întrucât persoana  respectivă se află într-o relaţie cordială cu faptele.

·         Se exprimă prin plăcerea pe care o trăieşte cineva atunci când face sau primeşte complimente, expresii ale afecţiunii şi aprecierii.

·         Se exprimă printr-o deschidere faţă de critică şi prin uşurinţa de a-şi recunoaşte greşelile, întrucât respectul de sine al unei persoane nu ţine de imaginea “perfecţiunii”.

·         Se exprimă prin aceea că vorbele şi mişcările tind să capete uşurinţă şi spontaneitate, reflectând faptul că persoana nu se află în război cu sine.

·         Se exprimă prin armonia între vorbe şi fapte pe de o parte  şi modul cum arăţi, vorbeşti şi te mişti pe de altă parte.

·         Se exprimă printr-o atitudine de deschidere şi curiozitate faţă de idei noi, experienţe noi, posibilităţi noi oferite de viaţă.

·         Se exprimă prin faptul că sentimentele de anxietate, nesiguranţă, dacă apar, vor intimida sau copleşi probabil mai puţin persoana respectivă, deoarece acceptarea, modul de a le face faţă şi depăşirea unor asemenea sentimente nu par imposibil de realizat.

·         Se exprimă prin capacitatea de a te bucura de aspectele comice ale vieţii, de sine şi de ceilalţi

·         Se exprimă prin flexibilitatea persoanei respective în a răspunde situaţiilor şi provocărilor vieţii, întrucât aceasta are încredere în mintea sa şi nu vede viaţa ca pe o sentinţă sau ca pe o înfrângere.

·         Se exprimă prin uşurinţa în abordarea unui comportament sigur de sine.

·         Se exprimă prin capacitatea de a-şi păstra o anumită armonie şi demnitate în condiţii de stres.

Vezi dacă ai stimă de sine

dacă ai acumulat puţine puncte e timpul să te respecţi mai mult :)